Pentru ce tari avem nevoie de apostila?

Conventia de la Haga din 5 octombrie 1961 prevede renunţarea la supralegalizare pentru recunoasterea documentelor între ţările semnatare. Modalitatea prin care un document emis în una dintre ţările semnatare ale convenţiei este recunoscut în toate celelalte tari semnatare se numeste „apostila„.

Orice document românesc apostilat va fi recunoscut în oricare dintre următoarele ţări:

Africa de Sud, Albania, Andorra, Antigua si Barbuda, Argentina, Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Bahamas, Barbados, Belarus, Belgia, Belize, Bosnia si Hertegovina, Botswana, Brunei, Bulgaria, Capul Verde, Cehia, China (doar Hong Kong si Macao), Cipru, Columbia, Corea de Sud, Costa Rica, Croatia, Danemarca, Dominica, Republica Dominicana, Ecuador, El Salvador, Elvetia, Estonia, Fiji, Finlanda, Franta, Georgia, Germania, Grecia, Grenada, Honduras, India, Insulele Cook, Insulele Marshall, Irlanda, Islanda, Israel, Italia, Japonia, Kargazstan, Kazakhstan, Sfantul Kitts (Cristofor) si Nevis, Lesotho, Letonia, Liberia, Liechtenstein, Lituania, Sfanta Lucia, Luxemburg, Macedonia, Malawi, Malta, Mauritius, Mexic, Republica Moldova, Monaco, Mongolia, Muntenegru, Namibia, Nicaragua, Niue, Norvegia, Noua Zeelanda, Olanda, Oman, Panama, Peru, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Romania, Rusia, Samoa, San Marino, Sao Tome si Principe, Serbia, Seychelles, Slovacia, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Surinam, Swaziland, Tonga, Trinidad si Tobago, Turcia, Ucraina, Ungaria, Uruguay, Uzbekistan, Vanuatu, Venezuela, Sfantul Vincent si Grenadines.